Îmi revin

Cât de ciudat poate fi cursul vieții. Cum ne duce aceasta mereu spre lucrul de care aveam nevoie fără să știm, exact când avem nevoie de el. Mi se pare uimitor ce s-a întâmplat cu viața mea în ultimul timp, dar acum realizez că toate evenimentele au făcut parte dintr-un plan mult mai mare și mai complex.

Dacă m-ar fi întâlnit cineva acum patru sau cinci luni, ar fi spus probabil că sunt o persoană care suferă de depresie și căreia viața i-a fost de ajuns până aici. Într-adevăr, am avut stări de tristețe și suferință și după ce am început acest blog, doar că atunci era diferit. Era mai acut. Aveam senzația că asta e. Viața mea este foarte tristă, eu sunt foarte tristă, nimic nu îmi merge bine și aia e, mă resemnasem într-un fel.

Apoi lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură. L-am cunoscut pe el, cel care m-a schimbat enorm de mult, în bine sper eu. El a apărut fix când nu-l căutam, când nu știam și nu credeam că am nevoie de o astfel de persoană în viața mea. Dar habar nu aveam cât de greșită era gândirea mea si cât de mult era necesar persoanei mele, aflată pe marginea prăpastiei. Nu spun că voiam sa mă sinucid, deși îmi dau seama că sună puțin așa. Nu, doar renunțasem la a-mi mai face speranțe.

În fine, ideea este în felul următor. Eu cred cu tărie că fiecare persoană care ne apare în viață, ne învață ceva. Ma refer, desigur, la persoanele care ajung să fie importante. Sau, dacă vreți, chiar și necunoscuți. Nu știi niciodată cum vezi pe cineva pe stradă care mănâncă o prăjitură dintr-o cofetărie de care habar n-aveai. Acel necunoscut te-a învățat ceva. Numele următorului loc în care îți poți petrece după-amiaza citind o carte și savurând o tartă cu fructe. Trecând peste exemplul meu ce evident că a implicat mâncarea pentru că, #foodislife, nu că s-ar vedea, la cele 40 și ceva de kilograme, ceea ce voiam să evidențiez este că trebuie să înveți ceva bun de la fiecare persoană care îți apare în cale, pentru a deveni tu un om mai bun. Am scris asta și in unele articole anterioare, ce am învățat eu de la persoanele cele mai importante cu care am avut legătura in ultimul an. Când a fost vorba de el, am lăsat sentimentele negative să-mi influențeze judecata, pentru că era mult prea recent. Dar acum pot spune ce m-a învățat, nu pentru că s-a terminat tot, ca in exemplele din acele articole, ci pentru ca de data asta schimbarea mea a survenit in timpul legăturii cu el, nu la sfârșit.

Simt cum încet, încet, îmi revin. Încep să mă simt puternică din nou, fericită cu viața mea, cu bune și cu rele, optimistă că va fi bine de acum încolo, în ciuda perioadelor rele, care vor avea și ele timpul lor. Este ca și cum m-aș regăsi pe mine, doar că este o variantă mult mai matură, dar care îmi și place mult mai mult. Îi sunt nespus de recunoscătoare, știu că probabil ca dacă nu ar fi fost el, nu as fi putut spune aceste lucruri acum.

Plănuiesc sa fiu așa in continuare, sigură pe mine, sigură de ce vreau, încrezătoare și…mereu optimistă. Am recitit ultimele articole și, nu e vorba ca nu îmi plac, dar m-am simțit ca o persoana slaba. Nu neaparat in sensul rău, nu e nimic rău in a-ți declara sentimentele, dar, știind ca și el le-a citit, am avut o senzație foarte ciudata. Ca și cum…nu as fi vrut sa știe chiar tot ce simt. Acum nu mai am ce sa fac, nu mai este cale de întors. Într-un fel, ma bucur ca le-a citit și nu a fost nevoie sa i le spun eu, pentru ca probabil ca asta s-ar fi întâmplat la un moment dat, când as fi simțit ca nu le mai pot tine in mine. Ma simt eliberată in sensul asta. Singurul lucru cu care nu sunt 100% ok este ca știe puțin mai mult decât ar trebui. Dar, repet, asta este, oricum nu regret și nu voi regreta niciodată ca țin la cineva, asta nu. Și in niciun caz nu îl voi regreta pe el. Faptul ca l-am întâlnit pe el este unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat in viața asta.

Probabil ca am simțit nevoia sa scriu toate aceste lucruri ca sa ofer o explicație a tot ceea ce am scris pana acum. Am încercat sa găsesc o explicație a sentimentelor care aparent păreau fără sens și rost, dar care sunt totul in afara de asta. Se spune ca dacă ții cu adevărat la o persoana, nu vei putea niciodată sa explici de ce ții la ea atât de mult. Așa e și la mine, in mare parte. Adică, in afara de faptul ca arată foarte bine (mi se pare imposibil ca cineva sa arate așa, jur pe ce am mai sfânt pe lumea asta, e imposibil), sau nici nu mai spun de vocea sa, ce m-a făcut sa ma atașez atât de tare a fost gândirea, caracterul și, foarte important, modul in care m-am schimbat eu de când l-am întâlnit. Și totuși, in ciuda a toate cele enumerate mai sus, tot nu pot sa găsesc motivul. Îl simt undeva acolo, foarte adânc ascuns, probabil așteptând ziua potrivită sa iasă la iveală.

Autor: happinesscomesfromwithinyou

Sunt doar o simpla persoana, ce nu doreste nimic mai mult decat sa fie fericita. Aștept mesaje, păreri, sau pur și simplu dacă simțiți nevoia de o simpla conversatie sau un sfat, pe Instagram: andracristina27

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: