Ma întorci mereu

Cam atât a fost cu Ghidul meu de supravietuire. As fi avut mult mai multe idei, articole pe care îmi plănuisem sa le scriu, dar nu am mai apucat, pentru ca el a decis ca a fost de ajuns atât.

Am știut încă de la început ca anul acesta va fi un an foarte bun pentru mine, am simțit-o și mi-am impus-o foarte clar ca o sa fiu fericita, dar nu m-aș fi așteptat sa se întâmple chiar atât de devreme. Dorința mea cea mai mare s-a îndeplinit după doar o săptămână. Ceea ce este cel mai ciudat este ca zilele astea am tot așteptat sa îmi vina inspirația sa scriu, aveam totul pregătit, titlurile articolelor, ideile din agenda care așteptau sa fie dezvoltate, dar nu am putut. Pur și simplu nu le mai simteam atât de tare încât sa pot scrie. Și mie se pare un lucru foarte curios, cum parca suntem setați ce sa simțim in anumite momente, cum universul parca ne pregătește pentru ceva ce urmează sa se întâmple și cum ne dam seama de ce ne-am simțit in acel mod tocmai când se întâmpla lucrul pentru care ne pregăteam in mod subconștient. Nu știu dacă are vreun sens ceea ce încerc sa scriu acum, tot ce știu este ca acum are sens starea pe care am avut-o in ultimul timp, pentru ca acum înțeleg de ce nu mai eram trista, de ce atât de brusc m-a copleșit un optimism care era relativ „fără sursa”. Nu pentru ca as fi un robot care nu simte, ci pentru ca ceva din interiorul meu a simțit ca in doar câteva zile, voi fi chiar și mai fericita decât am fost pana acum.

M-ai întors iar la tine, in momentul perfect as putea spune. Am realizat atât de multe lucruri despre mine in ultimele zile, despre cum sunt și slaba și puternica in același timp, despre cum in fata iubirii sunt o umila ființă ce nu se poate împotrivi. Și nici nu vreau sa ma împotrivesc. De ce as face-o?

Îmi era atât de dor de tine. De chipul tau, de vocea ta, de zâmbetul tău, de tot. Dar in același timp, îmi era dor de ceva ce încă nu știam ca îmi lipsește. Îmi era dor de mine. Când sunt cu tine, ma simt din nou eu, așa cum ma știam înainte. O persoana fericita, cu speranța in suflet, pe care absolut nimic nu ar putea sa o doboare, pentru ca este lângă tine, iar asta este tot ce contează. „De ce tremuri?”, m-ai întrebat. Datorită tie, dragul meu. Tu îmi faci corpul și inima sa tremure. Atât de mare este efectul pe care îl ai asupra mea. Nu ma pot abține.

Încă nu îmi vine sa cred. Probabil ca orice persoana mi-ar spune ca sunt proasta pentru ca m-am întors, dar eu nu văd lucrurile așa. Da, poate ca sunt proasta, dar sunt proasta de dragul iubirii și nu îmi pasă. Nu mai contează nimic acum pentru mine, pentru ca in acele momente, când ne uitam unul in ochii celuilalt, iar apoi ma sărutai blând pe buze…atunci se oprea timpul. Nu mai exista nimic, eram doar noi doi și nu mai aveam nevoie de altceva.

As putea scrie romane in momentul asta despre tine și despre ce simt acum. Dar nu voi face asta pentru ca vreau sa te țin doar pentru mine. Simt ceva atât de intens încât uneori am senzația ca o sa-mi explodeze pieptul și o sa evadezi de acolo, ca sa le arați tuturor cât de puternic ești. Dar nu o sa te las sa faci asta. Sunt fericita, dar simt ca in secunda in care o sa încep sa povestesc cuiva despre tine, toată aceasta fericire își va pierde din intensitate. Așa ca o sa te păstrez in gândul meu, te voi cunoaște doar eu, toate acele amintiri minunate le vom știi doar noi doi, sunt doar ale noastre, pentru ca in acest moment, noi doi suntem singurii care le pot aduce la viața din nou.

Ghid de supravietuire, sfârșit.

Reclame