Reintoarcere

Cred ca pot spune ca deja de multa vreme incerc si trag de mine sa scriu sfarsitul unei povesti de mult apuse. Sincer, nu stiu de ce am tot evitat sa o fac, dar pot doar presupune ca imi este teama sa accept si sa simt.

Viata mea a mers mai departe dupa el si, desi a fost o perioada in care am simtit ca ma sting sufleteste, urmata de o perioada in care mi-am dorit intens sa mor, doar ca sa scap de mine, am reusit sa trec peste lucrurile astea, si sa incep intr-un final, sa ma iubesc pur, cu bune si cu rele.

El a fost sursa inspiratiei mele pentru majoritatea articolelor de pe acest blog si, desi vreau sa cred ca nu este adevarat, sunt destul de sigura ca nu as fii continuat sa scriu daca el nu ar fii aparut in viata mea.

Si totusi, pe cata importanta a avut pentru mine, pe cat de mult l-am iubit si l-am dorit, pe atat de usor mi-a fost sa-l uit. Sau nu, nu sa-l uit, sa-l ascund. L-am ascuns in cele mai adanci parti din suflet si din minte, si l-am folosit doar atunci cand am considerat ca a fost nevoie, poate ca intr-o lipsa de inspiratie, sau poate sa-mi aduc aminte cat de mult merit eu de fapt.

Insa nu mi-am permis niciodata sa simt pierderea lui. L-am inghesuit atat de bine, incat aproape ca nu am simtit nimic. Nici tristete, nici frustrare, nici durere, nici manie, nici nimic. Dar chiar si gandurile mele despre el i se aseamana. Pentru ca din cand in cand, ma mai loveste cu un val de regret, de intrebare. Oare cum ar fii fost viata mea daca nu l-as fii intalnit? Oare cum ar fii fost daca nu l-as fii lasat sa ma fraiereasca? Nu voi stii niciodata.

Ma doare, chiar si acum. Nu cum ma durea atunci, dar tot o simt. Omul asta a lasat o pata atat de mare asupra fiintei mele, incat m-a schimbat cu totul. Asa ca incerc sa nu il regret, sa ma gandesc la ce am luat bun din experienta asta, sa constientizez ca m-a ranit mai tare decat orice om de pe lumea asta, dar sa nu ii port pica, pentru ca am invatat ca fiecare actiune a unui om, este a lui, nu a mea, si ca in spatele fiecarui gest de rautate, se afla o mare de sentimente pe care nu le poti vedea.

De ce scriu asta acum, la mai mult de un an distanta? Pentru ca desi viata mea a mers mai departe fara el, desi am vazut ca sunt mai puternica decat credeam, desi Universul mi-a adus in cale un om care ma merita, de fiecare data cand scriu aici, ma gandesc la el, pentru ca este mult prea prezent. Asa ca asta este ultima data cand il mai aduc aici. Facand asta, imi demonstrez eu mie ca el nu mai are nicio putere asupra mea.

Ma bucur pentru el, sper sa fie fericit, ii doresc tot binele si toata iubirea din lume. Sper sa simta si el ce simt eu acum, si sa aiba parte de un om la fel de frumos cum am eu parte. Pentru ca, am ajuns in varful muntelui, in punctul in care, oricat m-ar fii ranit cineva, ii doresc doar iubire, si nimic altceva.

Autor: happinesscomesfromwithinyou

Sunt doar o simpla persoana, ce nu doreste nimic mai mult decat sa fie fericita. Aștept mesaje, păreri, sau pur și simplu dacă simțiți nevoia de o simpla conversatie sau un sfat, pe Instagram: andracristina27

Un gând despre „Reintoarcere”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: