F

Prietenul meu cel mai bun. Asta ai fost pentru o perioada de timp. Omul cu care puteam sa vorbesc orice, omul care ma asculta și care ma înțelegea. Omul cu care împărtășeam același tip de întuneric intern, cu motive diferite pentru fiecare, dar asemanator in atât de multe feluri.

Eram ca doua picături de apa. Uneori și fizic, amândoi bruneți, amândoi îmbrăcați mai mereu in negru din cap pana in picioare, dar mai ales psihic. Boschetari, așa cum ne făceau mai mereu restul din grup (aveau dreptate uneori), depresivi, triști, plictisitori. Dar era o plictiseala plăcută. O plictiseala care nu avea nevoie de cuvinte, tăcerea dintre noi era destul atâta timp cât stăteam unul cu altul.

Tu ești mai rece, mai înțelept cum îmi plăcea mie sa-ți spun. Admir intr-un fel ca poți sa faci asta. Ca poți sa pretinzi ca ești cu ok cu singuratatea. Deși poate nu ești, mereu asta ai vrut sa dai impresia. Tu pentru mine ai fost cel care m-a învățat cum sa trăiesc singura din nou.

Când vara s-a încheiat și toată lumea a plecat acasă, am rămas doar cu tine. Oaza mea de liniște. Toate întrebările fără răspuns pe care le aveam, le-am elucidat datorită tie. Și nu pentru ca mi-ai răspuns tu la ele, dar pentru ca ai știut ce sfaturi sa îmi dai in așa fel încât sa îmi răspund singura.

Am stat mult timp împreuna, am făcut unele lucruri nebunești alături de tine, lucruri pe care nu credeam vreodată ca le voi face, dar care m-au făcut sa ma simt vie după atâta timp in care nu am simțit ca trăiesc.

Iar apoi am început sa țin la tine mai mult decât la un prieten. Am început sa tânjesc din ce in ce mai mult prezenta ta, vocea ta, felul tău de a fii și de a gândi. Mi-am dat seama de cum sunt eu ca și persoana, am realizat ca sunt genul agitat, care are mereu nevoie de oameni in jurul ei ca sa se simtă împlinita. Dar tu…tu ma calmai. Eu eram marea agitata, iar tu soarele ce apărea și risipea norii. Când ai plecat, am simțit ca o parte din sufletul meu pleacă o data cu tine. Și ai știut asta. Mi-am dat seama ca știi când te-am condus, iar înainte sa te urci in mașina, m-ai luat și m-ai strâns tare in brațe.

Cea mai frumoasa surpriza pe care mi-ai făcut-o a fost când te-ai întors. Nu îmi venea sa-mi cred ochilor ca stai in fata mea. Omul meu s-a întors. Atunci a început totul pentru mine. Din momentul ăla mi-am dat seama ca te iubesc mai mult decât pe un prieten. Tu ești singurul față de care am mai simțit asta in afara de el. Nu la fel de intens, nu m-ai lăsat sa ajung in punctul ăla. Dar am simțit-o. Și mi-am făcut curajul sa ți-o și spun. Nu ca te iubesc, îmi este greu sa ma imaginez spunând asta cuiva prea curând. Dar ți-am recunoscut ca am început sa țin la tine. Și in momentul ăla am semnat condamnarea la moarte a prietenei noastre.

Ce mi s-a părut cel mai ciudat la „relația” dintre mine și tine este ca nu as fi vrut sa se întâmple. Deși ți-am propus sa încercam, nu a fost o zi in care sa nu ma gândesc ca nu as da prietenia cu tine pe o relație care poate ca nu va merge. Deși in foarte multe momente ne comportam ca și cum am fi împreuna, știi și tu mult prea bine ca toți cei din jurul nostru chiar asta credeau, cred ca pur și simplu ne-am mulțumit cu compania unei alte persoane, dar fără sa implicam cuvântul „cuplu”, pentru ca asta ar fi venit cu anumite obligații pe care niciunul dintre noi nu a fost dispus sa și le asume.

Tu acum nu mai vorbești cu mine. Nu știu nici pana in ziua de azi de ce, nu ai vrut sa-mi spui. Tot ce știu este ca îmi este dor de tine și ca sper ca intr-o buna zi sa ma lași sa-mi răscumpăr greșeala pe care am făcut-o.

Ție îți mulțumesc pentru toate momentele minunate petrecute împreuna. Pentru toate serile in care stăteam ca ultimii ciudați și ne uitam la Hannibal, sau la Dexter. Pentru ca tu m-ai învățat ca atâta timp cât nu o sa ma simt bine in propria mea companie, nu o sa reușesc sa fac asta lângă altcineva. Pentru ca m-ai liniștit și m-ai învățat cum sa fiu o persoana mai calma și mai înțelegătoare. Pentru ca mi-ai arătat ca uneori prietenia este mai presus de orice relație. Și pentru toate astea, îți mulțumesc !

Autor: happinesscomesfromwithinyou

Sunt doar o simpla persoana, ce nu doreste nimic mai mult decat sa fie fericita. Aștept mesaje, păreri, sau pur și simplu dacă simțiți nevoia de o simpla conversatie sau un sfat, pe Instagram: andracristina27

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: