C 2.0

Nu sunt foarte sigura ca ar trebui sa scriu despre tine acum, lucrurile sunt încă foarte recente si nu as vrea sa las ce simt acum sa ma influențeze prea tare in ce trebuie sa scriu.

Tu ești cel pentru care mi-am încălcat toate regulile. Cel pentru care m-am riscat și am pierdut tot. Nu am ținut cont de nimic, nici de vârsta, nici de trecut, nici de intuiția care striga înăuntrul meu „STOOOP !!!”.

Prima data când te-am văzut a fost la majoratul verisorului meu, colegul tău de clasa, prietenul tău. Ai fost prima persoana pe care am văzut-o când am intrat, primul și singurul. Dar mi-am luat gândul repede de la tine când am aflat ca ești colegul lui, cu trei ani mai mic decât mine. Nu am ieșit niciodată cu băieți mai mici decât mine și nici nu aveam de gând sa o fac. Dar asta nu m-a oprit sa te admir pe ascuns pentru restul serii. Nu îmi venea sa cred cât de rău îmi părea ca ești mai mic, pentru ca am spus-o si atunci si o spun și acum, deși nu meriți, ești un om foarte frumos. Tu însă nu te-ai uitat la mine. Cel puțin nu in așa fel încât sa observ.

Intr-un fel ciudat și foarte sucit, pentru ca așa ii place soartei sa se joace cu noi, am ajuns sa aflu ca ți-am atras atenția și tu ai ajuns sa îmi dai mesaj. Am vorbit, am ieșit, ne-am văzut, apoi am vorbit iar câteva nopți la rând pana dimineața, mai pe scurt, m-ai făcut sa am speranța ca nu voi rămâne singura mereu. In noaptea aia in care te-ai îmbătat, mi-ai spus lucrurile pe care sufletul meu tânjea atât de mult sa le audă, așa ca te-am crezut și m-am riscat.

Dar m-am ars. In stil mare. Din nou. Așa brusc cum a început, s-a și terminat. Mesajele mele au rămas in continuare necitite de către tine, doar ca sa aflu mai târziu ca nu eram singura de la care le primeai. Și îmi pare rău, sincer, pentru ca ești exact genul de om care ar fi putut sa aprinda un foc mistuitor in mine. In schimb, te-ai mulțumit doar cu câteva scântei peste care ai aruncat brutal și nemilos o gheata care a stins tot.

Încă sunt nervoasa pe tine, încă ma simt trădată și dezamagita. Dar știu ca o sa treacă așa cum a trecut mereu. Ție îți mulțumesc pentru ca ai fost picătura care a umplut paharul. Ai fost cel de care aveam nevoie ca sa învăț o data și pentru totdeauna ca nu trebuie sa mai cred tot ce aud pentru ca oamenii își arată adevarata lor fata doar când sunt singuri, și niciodată in fata altcuiva.

Autor: happinesscomesfromwithinyou

Sunt doar o simpla persoana, ce nu doreste nimic mai mult decat sa fie fericita. Aștept mesaje, păreri, sau pur și simplu dacă simțiți nevoia de o simpla conversatie sau un sfat, pe Instagram: andracristina27

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: