28.10.2018

Stiti zilele acelea in care  ai partea de toate sentimentele posibile in mai putin de 24 de ore? Azi a fost una din acele zile pentru mine.

Eu muncesc la un hotel, ca si receptionera. Locuiesc aici de 6 luni de zile, perioada in care mi-am schimbat viata drastic, lucru din care am invatat mai multe despre viata decat in cei 20 si ceva de ani de la un loc. Hotelul avand o capacitate foarte mare, asta inseamna ca muncesc foarte mult, spre non-stopp. Dar aseara am vrut ca azi sa fac ceva special. Desi stiam ca urmeaza sa intru in tura de noapte si ca ar trebui sa ma odihnesc, am decis sa fiu putin #rebela si sa profit de o ziua insorita care urma, alaturi de familia mea. Asa ca am stabilit aseara ca azi sa plec intr-o mini-excursie cu tatal si cu unchiul meu.

Zis si facut, azi la 10 dimineata deja porniseram la drum, destinatia fiind superbele biserici din sudul judetului Constanta, si anume Biserica Sfantul Andrei, respectiv Dervent. Eu iubesc natura, iubesc senzatia pe care o am cand stau intr-o padurice, jucandu-ma cu un caine maidanez, sau cand pur si simplu ma plimb pe un drum pietruit care duce spre „nicaieri”. Ma incarca cu energie, ma face sa uit de toate grijile, asa reusesc sa ma deconectez de toate problemele si stresul din viata de zi cu zi. Iar acel loc nu ma dezamageste niciodata.

Bisericile mai sus mentionate sunt la aproximativ 100 de km de Constanta, drumul spre ele fiind desprins parca din Eden. Semi-bonus : o buna parte din drum este asemanator cu drumurile de la munte, constand din curbe ce urca pe dealuri inconjurate de copaci si de poienite, un fel de munte al litoralului. Dar spun semi-bonus pentru ca eu si curbele nu am avut niciodata o relatie prea buna. Ceea ce, intr-un fel, este benefic pentru ca probabil stim cu totii ca daca ai rau de masina trebuie sa te uiti la drum, nu sa stai pe telefon, asa ca este un win-win, admiri natura si scapi si de starea de rau.

Anyway, cand am ajuns la prima oprire, Sfantul Andrei, deja simteam ca tresar de fericire. Eu nu prea merg la biserica, mi se pare ca orasele din tara asta sufera de o hiperaglomerare de biserici, plus ca nu prea inteleg cum ai putea sa te relaxezi intr-o biserica din oras, cu tot zgomotul urban din jurul ei. Dar locul acesta despre care vorbesc…este altceva. Biserica este ascunsa intre dealuri, fiind facuta langa o pestera in care se spune ca a stat chiar Sfantul Andrei, in timpul sau petrecut in Dobrogea. Legenda spune ca daca scrii pe o foaie o dorinta (sau mai multe, pentru ca suntem oameni si suntem egoisti) si ascunzi foaia printre zidurile pesterii, se va indeplini. Evident ca am scris un mini-roman, pentru ca de ce nu? Nu e ca si cum am scris ca vreau sa primesc o masina sau un nou telefon. Eu mereu imi doresc lucruri de natura…spirituala, ca sa spun asa. Nimic material. Apoi a urmat Dervent. In continuare un drum superb, in continuare o atmosfera relaxanta, urmata de o plimbare pana la izvorul de langa biserica, alaturi de tatal meu.

Dupa Dervent, ne-am continuat drumul pana la granita cu Bulgaria, oprind la tarabele cu dulciuri bulgaresti (nu stiu daca ati gustat vreodata napolitanele lor, dar va spun, ciocolata de 10 lei de la supermarket este nimic in comparatie cu ele) si normaaal, seminte bulgaresti. A fost pentru prima data cand am fost in Silistra si, trebuie sa recunosc, este un sentiment foarte ciudat sa mergi pe drum, in dreapta fiind Dunarea, iar in stanga, la doar 20 de metri departare, blocurile si casele din Bulgaria, singurul lucru care ne desparte de ea fiind un umil gard.

La intoarcere am decis sa fiu o persoana adulta care ia decizii responsabile deci, m-am culcat. Trebuie sa recunosc, nu stiu cati oameni pot spune ca este o decizie responsabila sa dormi, dar atunci cand stai 13 ore noaptea in fata unui birou, mda, este cam cel mai bun lucru pe care il poti face. O data ca sa iti odihnesti corpul pentru noaptea ce va urma, dar si ca sa nu iti mai lasi creierul sa se gandeasca la oboseala pe care o vei resimti a doua zi si sa nu mai plangi in interiorul tau cand stii ca este posibil ca prietenii tai sa iasa si sa se distreze pe cand tu esti la munca.

Ce m-a bucurat foarte tare azi a fost sentimentul pe care l-am avut la intoarcere. De ceva timp, tot simt ca urmeaza sa mi se intample un Mare Bine. Asa il numesc eu. Probabil pentru ca il astept de ceva timp si subconstientul meu a decis ca macar sa faca situatia putin amuzanta din moment ce Marele Bine tot intarzie sa-si faca aparitia. Oricum, pe drumul spre casa, nu doar ca simteam ca urmeaza sa vina. Simteam ca a inceput deja.

Iar apoi lucrurile au luat o intorsatura foarte ciudata. Starea mea zen a fost spulberata instant de cum am ajuns la hotel, din cauza unor probleme legate de munca dar si de unele persoane apropiate. Am luat-o ca pe un semn. Si am decis urmatoarele :

  1. Nu voi mai accepta tratamentul care mi s-a acordat pana acum, de aceea, la mijlocul lunii urmatoare ma voi muta inapoi acasa si voi incheia definitiv acest capitol din viata mea.
  2.  Desi m-am simtit tradata de acea persoana apropiata, am observat ca mica noastra „disputa” a afectat-o si, dupa ce ni s-au calmat hormonii feminini care te fac sa te transformi dintr-un ingeras nevinovat intr-un dracusor fara scrupule, am vorbit ca doua persoane mature ce suntem si am rezolvat situatia, iar prin asta mi-a dovedit ca am alaturi o prietena adevarata.
  3. Trebuie sa fiu mai curajoasa. M-am inmuiat prea tare in ultimele luni. Toate evenimentele neplacute de care am avut parte m-au schimbat, m-au facut fricoasa, nu imi mai asumam niciun risc, de frica sa nu pierd. Dar destul cu asta !
  4. De azi inainte, o sa pun pe primul loc fericirea mea, nu locul de munca, sau banii, sau persoanele temporare, care oricum sunt niste sacali sub acoperire.

Maine o sa ii spun. Lui, o sa-i spun ce simt. Normal, sunt o fiinta simpla, am si eu un El al meu care ma face fericita. Singura diferenta este ca, in cazul meu, imi este frica sa nu imi pierd prietenul cel mai bun in momentul in care o sa ii propun sa nu mai fim tristi si plictisitori separat, ci sa facem asta impreuna. Dar asta este o poveste ce va fi spusa altadata, fiind mult prea complexa, plus ca atunci cand voi scrie despre el, voi vrea sa adaug o nota mai personala, mai sensibila.

Concluzie : desi au fost si sentimente nu foarte placute, simt ziua asta ca pe o zi implinita. Simt ca am trecut prin toate, bune si rele. Evident, as prefera sa am parte de zile in care totul sa fie bine, dar stim cu totii ca este cam rar sa se intample. Suntem oameni. Suntem complexi. Suntem destul de intligenti incat sa acceptam realiatatea si anume ca viata este formata din momente bune si momente rele. Cheia fericirii este sa stii pe care sa ti le amintesti a doua zi.

Autor: happinesscomesfromwithinyou

Sunt doar o simpla persoana, ce nu doreste nimic mai mult decat sa fie fericita. Aștept mesaje, păreri, sau pur și simplu dacă simțiți nevoia de o simpla conversatie sau un sfat, pe Instagram: andracristina27

Un gând despre „28.10.2018”

  1. Încerc un răspuns, scrisorii tale, destul de firoscoase, dar nu-mi vine. Ce zici, de ceva simplu, ca de la inimă la inimă, fără a căuta să pari, ceea ce poate nu vei fi niciodată?
    Încearcă, și poate, mă voi convinge, că merită să te cred, și să firoscosim împreună.Nu îngreuna viața, cu artificii inutile .
    Las-o așa simplă, ca de la om la om, încât din tăcerile noastre, să reverberăm cu Universurile noastre. Te încumeți? Ți-ar place o viață asemenea? Dacă da, te aștept în Virtualul meu, iluzoriu! Onu

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: