Replica de “prea târziu”

Cred cu tărie ca nu sunt singura căreia i se întâmplă asta. După aproape orice argument, sau pur și simplu după o conversatie normala, îmi apar in cap peste câteva ore o sumedenie de replici mult mai bune pe care as fi putut sa le spun.

In momentul de fata, trei cuvinte mi se tot plimba prin minte și nu îmi dau pace. „Nu, nu înțelegi”. Asta ar fi trebuit sa spun, din cauza acestor cuvinte simt ca ultima conversatie cu el este neîncheiată.

Mi se pare foarte amuzant, sincer, comportamentul bărbaților (sau ar trebui sa spun, băieților) din ziua de azi. Când ma gândesc la asta, îmi vine in cap o întâmplare prin care am trecut când eram la grădinița, pe care o voi povesti ca sa ma fac mai bine înțeleasă. Am plecat împreuna cu educatoarea și colegii mei sa vizitam un punct de atracție din orașul nostru, la doar doua străzi distanță de grădinița. Dar, fiind copii și fiind la vârsta la care tot ce voiam era sa ne jucam și sa facem prostii fără a realiza gravitatea lor, ne-am plictisit repede de acea excursie și, ne-a venit o idee ce noua ni s-a părut foarte buna la momentul respectiv. „Ce-ar fi dacă am pleca de aici și ne-am întoarce singuri la grădinița?” Nu eram departe, cum am mai spus, așa ca am plecat. O ora mai târziu, când am fost găsiți de o educatoare ce probabil ca urma sa leșine de frica pentru ca a pierdut patru copii, ne-am dat seama(in mare parte) ce am făcut și cât de greșit a fost. Acum, de ce am povestit asta? Pentru ca așa văd eu băieții in ziua de azi. Niște copii de grădinița. La fel de curajoși și încrezători in ei când este vorba de cucerirea unei fete, fără nicio problema sa minta atâta timp cât își vor îndeplini scopul, dar…când este momentul sa ofere o explicație, tăcerea este singurul răspuns pe care îl pot da. Sau, dacă ești norocoasa, îți vor oferi doua, maxim trei cuvinte, doar ca sa te simți puțin mai bine.

Asta a făcut și el. Când a fost momentul să-mi ofere o explicație, s-a prefăcut ca nu știe despre ce vorbesc. „Adică?”, „In legătura cu ce?”, asta a fost tot ce am primit, doar pentru ca la sfârșit sa îmi spună ca ma înțelege. Și tocmai de aceea, acum regret ca nu i-am spus „Nu, nu înțelegi.” Dar o spun acum. Ma descarc aici. Pentru ca este tot aia. Chiar dacă i-as fi spus-o lui, nu ar fi făcut nicio diferența. Deci, nu. Nu înțelegi. Pentru ca dacă ai fi înțeles, nu ai mai fii făcut-o. Dacă ai fii înțeles și ai fii știut cum este, nu ai fii făcut un alt om sa treacă prin așa ceva. Nu înțelegi, nici de departe. Te prefaci ca înțelegi, probabil in speranța ca o sa ma satur și o sa spun „Gata”. Dar eu nu o sa spun așa ceva pentru ca sunt mult prea slaba.

Eu te las. Te iert, pentru ca nu vreau sa încep noul an cu sufletul pătat. Din cauza ta, acum trebuie sa-l bag in mașina de spălat și sa-l dau peste cap din nou, doar ca sa-l curăț de tine, dar voi face asta pentru ca nu am alta soluție. Sunt multe alte lucruri pe care as mai fii vrut sa le spun, și probabil ca le-as fii spus dacă as fii știut ca vor schimba ceva, dar nu o vor face. Pentru ca tu încă ești la gradinita și încă ești de părere ca nu este nimic greșit sa pleci fără sa anunți. Iar asta nu este problema mea, fiind ca am învățat ca nu poți schimba o persoana, oricât de mult ai încerca.

E ok, te înțeleg, ții la altcineva, cine sunt eu sa ma bag? Eu nu o sa bat cu pumnul in masa și nu o sa spun „Nu! Tu mie mi-ai spus ca ții la mine, așa ca tu cu mine vei fii!” Nu. Nu o sa fac asta. Cine știe, poate așa a fost sa fie. Eu una nu simt ca am pierdut nimic, din contra, am mai învățat încă ceva despre viața și despre cum trebuie sa o trăiesc. Tu, in schimb…nu voi spune ca ai pierdut o persoana frumoasa sau deșteaptă sau orice alt compliment pe care as putea sa mi-l fac singura, pentru ca nu sunt atât de narcisista. Tu ai pierdut doar respectul acelei persoane. Și deși poate ca tie nu ți se pare ceva atât de important acum, sfatul meu este sa încerci sa schimbi ceva la tine ca si persoana, pentru ca este destul de grav sa ajungi la vârsta asta și sa nu fii destul de matur încât sa apreciezi respectul pe care cineva ți-l poarta și sa nu te intereseze dacă l-ai pierdut sau nu.

Nu înțelegi, dar sper ca intr-o zi o vei face. Nu pentru mine, dar pentru toate celelalte persoane ce îți vor intra in viața, sper din suflet ca pe ele le vei respecta mai bine decât ai făcut-o cu mine.

Ghid de supraviețuire, partea a II-a.

Reclame

Autor: happinesscomesfromwithinyou

Sunt doar o simpla persoana, ce nu doreste nimic mai mult decat sa fie fericita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s