Replica de “prea târziu”

Cred cu tărie că nu sunt singura căreia i se întâmplă asta. După aproape orice argument, sau pur și simplu după o conversație normală, îmi apar în cap peste câteva ore o sumedenie de replici mult mai bune pe care aș fi putut să le spun.

În momentul de față, trei cuvinte mi se tot plimbă prin minte și nu îmi dau pace. „Nu, nu înțelegi”. Asta ar fi trebuit să spun, din cauza acestor cuvinte simt că ultima conversație cu el este neîncheiată.

Mi se pare foarte amuzant, sincer, comportamentul bărbaților (sau ar trebui să spun, băieților) din ziua de azi. Când mă gândesc la asta, îmi vine în cap o întâmplare prin care am trecut când eram la grădiniță, pe care o voi povesti ca să mă fac mai bine înțeleasă. Am plecat împreună cu educatoarea și colegii mei să vizităm un punct de atracție din orașul nostru, la doar două străzi distanță de grădiniță. Dar, fiind copii și fiind la vârsta la care tot ce voiam era să ne jucăm și să facem prostii fără a realiza gravitatea lor, ne-am plictisit repede de acea excursie și, ne-a venit o idee ce nouă ni s-a părut foarte bună la momentul respectiv. „Ce-ar fi dacă am pleca de aici și ne-am întoarce singuri la grădiniță?” Nu eram departe, cum am mai spus, așa că am plecat. O oră mai târziu, când am fost găsiți de o educatoare ce probabil că urma să leșine de frică pentru că a pierdut patru copii, ne-am dat seama(în mare parte) ce am făcut și cât de greșit a fost. Acum, de ce am povestit asta? Pentru că așa văd eu băieții în zilele noastre. Niște copii de grădiniță. La fel de curajoși și încrezători în ei când este vorba de cucerirea unei fete, fără nicio problemă în a minți atâta timp cât își vor îndeplini scopul, dar…când este momentul să ofere o explicație, tăcerea este singurul răspuns pe care îl pot da. Sau, dacă ești norocoasă, îți vor oferi două, maxim trei cuvinte, doar ca să te simți puțin mai bine.

Asta a făcut și el. Când a fost momentul să-mi ofere o explicație, s-a prefăcut ca nu știe despre ce vorbesc. „Adică?”, „In legătura cu ce?”, asta a fost tot ce am primit, doar pentru ca la sfârșit sa îmi spună ca ma înțelege. Și tocmai de aceea, acum regret ca nu i-am spus „Nu, nu înțelegi.” Dar o spun acum. Ma descarc aici. Pentru ca este tot aia. Chiar dacă i-as fi spus-o lui, nu ar fi făcut nicio diferența. Deci, nu. Nu înțelegi. Pentru ca dacă ai fi înțeles, nu ai mai fii făcut-o. Dacă ai fii înțeles și ai fii știut cum este, nu ai fii făcut un alt om sa treacă prin așa ceva. Nu înțelegi, nici de departe. Te prefaci ca înțelegi, probabil in speranța ca o sa ma satur și o sa spun „Gata”. Dar eu nu o sa spun așa ceva pentru ca sunt mult prea slaba.

Eu te las. Te iert, pentru că nu vreau sa încep noul an cu sufletul pătat. Din cauza ta, acum trebuie să-l bag în mașina de spălat și să-l dau peste cap din nou, doar ca să-l curăț de tine, dar voi face asta pentru ca nu am alta soluție. Sunt multe alte lucruri pe care aș mai fi vrut să le spun, și probabil că le-aș fi spus dacă aș fi știut că vor schimba ceva, dar nu o vor face. Pentru că tu încă ești la gradiniță și încă ești de părere că nu este deloc greșit să pleci fără să anunți. Iar asta nu este problema mea, fiind că am învățat că nu poți schimba o persoană, oricât de mult ai încerca.

E ok, te înțeleg, ții la altcineva, cine sunt eu să mă bag? Eu nu o să bat cu pumnul in masa și nu o să spun „Nu! Tu mie mi-ai spus că ții la mine, așa că tu cu mine vei fi!” Nu. Nu o să fac asta. Cine știe, poate așa a fost să fie. Eu una nu simt ca am pierdut nimic, din contră, am mai învățat încă ceva despre viață și despre cum trebuie să o trăiesc. Tu, în schimb…nu voi spune că ai pierdut o persoană frumoasă sau deșteaptă sau orice alt compliment pe care aș putea să mi-l fac singură, pentru că nu sunt atât de narcisistă. Tu ai pierdut doar respectul acelei persoane. Și deși poate ca ție nu ți se pare ceva atât de important acum, sfatul meu este să încerci să schimbi ceva la tine ca și persoană, pentru că este destul de grav să ajungi la vârsta asta și să nu fi destul de matur încât să apreciezi respectul pe care cineva ți-l poartă și să nu te intereseze dacă l-ai pierdut sau nu.

Nu înțelegi, dar sper că intr-o zi o vei face. Nu pentru mine, dar pentru toate celelalte persoane ce îți vor intra în viață, sper din suflet ca pe ele le vei respecta mai bine decât ai făcut-o cu mine.

Ghid de supraviețuire, partea a II-a.

Reclame

Autor: happinesscomesfromwithinyou

Sunt doar o simpla persoana, ce nu doreste nimic mai mult decat sa fie fericita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s