Drogul meu

Am o stare ciudata. Nu știu cum sa o explic, pur și simplu ma simt puțin goală pe dinăuntru. Timpul trece pe lângă mine mult prea repede și cu fiecare secunda in care sunt in continuare singura, fără sa știu nimic de tine, ma întristez și mai tare.

Cred ca cel mai frustrant este ca știu ca nu pot face nimic in legătura cu asta. Este ca și cum as fi dependentă de un drog pe care nu îl pot obține, iar acum simt cum se instalează sevrajul. Tu vii și pleci când vrei, iar eu nu pot sa te condamn pentru asta fiind ca am fost de acord sa fie așa. Din doua rele, l-am ales pe cel pe care mi-l doream de atât de mult timp, deși el m-a avertizat ca nu o sa fie bine pentru psihicul meu, totuși am făcut-o. As fi putut sa spun nu, dar asta însemna sa îl pierd de tot. Și nu cred ca o sa fiu vreodată destul de puternica încât sa spun ca trebuie sa fac asta. Am ales sa îl am lângă mine temporar, decât deloc. Și e ok, știu in ce m-am băgat și in toate zilele acestea in care nu am primit niciun semn mi-am tot repetat ca sunt in regula și ca o sa fie bine. Dar acum mi-am dat seama ca problema nu este ca nu sunt bine, pentru ca sunt. Problema este ca nu stiu nimic de el, ca nu știu când sau dacă se va mai gândi la mine. Dacă in momentul asta m-ar suna și mi-ar spune „Ai răbdare”, atunci m-as liniști. Am spus-o chiar eu, cu gura mea. Aștept oricat, doar sa știu ca am ce sa aștept.

Acum îmi dau seama ca ce am simțit mai devreme era nostalgie. Mi-am adus aminte de persoanele care mi-au trecut prin viața in ultimul timp. Și mi s-a făcut dor. De el îmi este mereu dor, dar m-am gândit la altcineva mai devreme. Prima mea relație adevarata. Cel care am crezut ca este omul meu și cu care am crezut ca voi rămâne. Pentru câteva secunde, mi s-a făcut dor de el. De multe ori mi-am dorit doar sa vorbesc cu el, simteam nevoia sa ma destăinui cuiva care ma cunoaște foarte bine.

Mi se pare ciudat cum mereu mi-am pus sufletul pe tava in fata persoanelor pe care le-am iubit, dar niciodată nu am fost de ajuns pentru ei. Mereu a apărut o alta fata pe care au ales-o in locul meu și nu înțeleg de ce. Nu am fost eu destul de buna? Nu au fost ei destul de buni pentru mine? In mod normal, cel puțin in ultimul timp, încerc sa nu ma gândesc la asta și sa fiu optimista in continuare. Mi-am impus sa am numai gânduri bune in ceea ce privește viitorul pentru ca se spune ca dacă tu crezi cu tărie in ceva, acel ceva chiar se va întâmpla. Așa ca asta fac, doar ca sunt momente ca acesta, in care poate ca văd o anumită poza sau aud o melodie care îmi aduce aminte și ma descurajează pentru câteva clipe. Știu sigur ca o sa-mi revin in maxim jumătate de ora, am o voința mult prea mare in mine, doar ca acum știam ca am nevoie sa scriu ce simt.

Cred ca Dumnezeu m-a pus sa trec prin atât de multe lucruri ca sa ma pregătească pentru ceea ce urmează. Iar acum doar El știe cât de mult îmi doresc sa ii arat ca am învățat și ca asta este momentul pe care îl tot așteptăm. Văzusem o poza in care scria sfatul unei mame către fiica sa, aceasta ii spunea sa nu rămână niciodată cu bărbatul care o face sa tremure și sa-i bată inima mult prea tare, ci sa rămână cu cel care o liniștește. Eu nu prea sunt de acord. Eu îl vreau pe el, cel care ma face sa-mi fuga pământul de sub picioare când ii aud vocea aproape adormita, sau când doar sta lângă mine. Nu mai spun de ce simt când ma atinge, in momentul ăla simt cum îmi curge tot universul prin vene. Eu mereu am vrut o persoana care sa ma facă sa tremur și sa-mi bată inima mult prea tare. Pentru ca pentru persoanele acestea am putut sa simt intensitatea aceea maxima pe care o asociez fericirii. Așa ca ma tot rog sa fie asta momentul care o sa schimbe tot. Momentul pe care îl tot aștept. Acum vreau sa arat ca am învățat ceva din toate lucrurile prin care am trecut și ca nu au fost in zadar. Vreau sa se oprească la el. Și ma simt puțin, sau puțin mai mult, ipocrita și rea pentru ca îmi doresc asta. Pentru ca el tine la altcineva și este fericit alături de o alta fata. Așa ca o voi formula in așa fel încât sa nu ma simt ca o persoana care și-ar dori sa strice o relație. Mi-l doresc pe el. Dar nu acum. Mi-l doresc pe el când va ajunge ca mine. După ce va trece prin ce am trecut și eu și va învața cum sa fi matur și ce înseamnă cu adevărat sa ții la cineva. Nu spun ca îmi doresc sa sufere cum am suferit și eu. Spun doar ca îmi doresc sa-și trăiască viața, sa se plimbe, sa se distreze, sa iubească. Dar la final, sa se întoarcă la mine. Poate ca se va întâmpla asta, poate ca nu. Indiferent de cum ar fi, eu voi continua sa-mi doresc sa ne fie bine amândurora, in speranța ca poate intr-o buna zi, ne va fi bine împreuna.

Reclame

Noaptea dintre trecut și viitor

Este ultima zi din acest an. Azi ar trebui sa se încheie capitolul 2018 și sa înceapă unul mai bun, sper. Pentru mine aceasta nu este noaptea dintre ani, ci noaptea dintre trecut și viitor. Nu eram sigura de cum ma voi simți azi, dar se pare ca am o stare mult mai buna decât m-as fi așteptat. Ma simt optimista și, pentru prima data in ultimele zile, nu m-a lovit niciun val de tristete pana la ora asta. Sper sa fiu așa și restul serii pentru ca nu as vrea sa încep viitorul simțindu-i-ma trista.

El încă este in gândul meu. Nu pot sa-l las in trecut, chiar dacă uneori îmi doresc asta, nu pot. Doar ca azi aleg sa ma distrez și sa beau in cinstea a ceea ce m-a făcut sa simt când lucrurile încă mergeau bine. Azi o sa ignor gândurile negative și o sa ma axez pe amintirile frumoase. Azi cinstesc fericirea pe care am simțit-o și de care avea, atât de multă nevoie in acel moment.

Nu ma gândesc la nimic azi. Îmi permit sa fac tot ce simt și ce ma face sa ma simt bine. Azi dau unda verde viciilor, azi o sa beau, o sa ma distrez, ca și cum lumea din jurul meu nu exista.

Plănuiesc ca următorul articol sa fie despre alcool și alte vicii și despre cum sunt momente in care îmi este atât de dor de el încât simt nevoia sa ma distrug singura, doar ca sa îmi golesc creierul de el. Despre cum uneori beau doar ca sa uit pentru câteva ore, chiar dacă știu ca este doar o soluție temporara și ca nu este deloc recomandat sa fac asta.

Dar nu voi scrie lucrurile astea acum pentru ca azi ma simt fericita. Voi petrece revelionul cu prietenul meu cel mai bun de care îmi era atât de dor și fără de care nu știu ce m-as fi făcut in perioada asta. O sa ne distram împreuna, probabil va după câteva pahare vom începe sa plângem din cauza iubirilor pierdute, dar apoi o sa ne revenim, ignorandu-ne gândul care ne duce la cei care ne-au făcut sa suferim atât de mult.

Nu îmi doresc nimic special de la 2019. Vreau doar sănătate, pentru mine și pentru toate ființele vii lăsate de Dumnezeu pe pământ, și fericire. Evident ca El este cea mai mare dorința a mea, dar nu vreau sa fiu lacoma, ci doar sa fiu fericita. Am încredere in Dumnezeu și in planul Lui, știe El ce este mai bine pentru mine și ce trebuie sa facă. Poate ca este datorită acestei idei ca începe un nou an, sau poate ca într-adevăr lucrurile se vor schimba in bine, tot ce știu este ca simt ca viața mea va fi mai buna in 2019.

La mulți ani tuturor, fie ca acest an sa va aducă toate lucrurile pe care vi le doriți, și chiar mai mult de atât!!!

Ghid de supravietuire, partea a V-a.