In urma pasilor tai

Pe drumul de intoarcere, inaintand prin nisipul rece, am calcat pe pasii pe care i-ai facut spre mare. Acele urme haotice, facute fara vreun motiv anume, dar care apoi mi-au ferit corpul de umezeala lasata de plansetul norilor, un planset necrutator, de parca cerul s-a eliberat de durere prin intermediul lui.

M-am gandit apoi la tine, si la toate lucrurile care te-au facut femeia care esti azi. La toate pierderile, la toate castigurile, la toate neajusurile, si la tot ce ai reusit sa castigi pe parcurs.

Pentru multi, viata ta este trista. Din exterior, asa pare. Si o credeai si tu, pana cand ai realizat ca, uneori, raul este necesar. Uneori, nu te poti descoperi pe tine, pana nu te pierzi mai intai. Iar tu ai facut asta, in mod repetat, pana ai ajuns la o varianta a ta de care sa fii multumita, varianta care nu va fii niciodata terminata, pentru ca acum stii ca daca te complaci, vei ramane mereu pe loc.

Apoi m-am gandit si la cei care ti-au trecut prin viata. La fel ca furtuna pe care ai savurat-o din plin cu doar cateva ore inainte, si pe ei i-ai iubit fulgerator, pentru ca apoi sa suferi in tacere, de mult prea multe ori. Dar ti-ai revenit mereu, te-ai pus singura pe picioare si, cand ai simtit ca nu mai poti, ai cerut ajutorul celor care chiar ti-au putut oferi asta.

M-am gandit ca inca simti ca te doare, ca peste unele pierderi inca nu ai trecut complet, pentru ca nu stii cum. Stiu ca esti un om bun si ca, odata ce ajungi sa iubesti pe cineva, iti este greu sa nu o mai faci doar pentru ca acea persoana nu mai merita iubirea ta. Dar stiu ca, va veni o zi, in care vei putea spune ca ai iubit oameni, si poate ca inca ii vei mai iubi chiar si atunci, insa in alt fel. Intr-un fel nostalgic, intr-un fel in care accepti iubirea in viitor, dar lasi sentimentele in trecut.

Apoi, m-am gandit la cat de mandra sunt de tine, pentru ca te lupti mereu pentru bine, si crezi in adevar, in fata oricarui alt lucru. Pentru ca te frustreaza pana aproape de limita insuportabilului ce se intampla in jurul tau, si iti doresti atat de mult ca lumea sa fie sanatoasa si fericita, incat simti ca ceva din pieptul tau sta mereu sa iasa, devorand totul raul din jurul sau.

M-am gandit la tine, draga eu. La tine, si la istoria vietii tale de pana acum. O istorie mult prea lunga pentru anii tai, dar pe care nu ai schimba-o pentru nimic. Pentru ca stii ca orice actiune, orice intamplare, te-au format in omul care esti azi. Cu bune si cu rele, cu impulsuri si rabdare, cu iubire si furie, esti un om care de-abia acum invata ca nu este narcisism sa crezi ca meriti ce iti doresti, si sa spui ca te iubesti, pentru ca stii ca izvorul de iubire care nu va seca niciodata, este chiar in interiorul tau.

Autor: happinesscomesfromwithinyou

Sunt doar o simpla persoana, ce nu doreste nimic mai mult decat sa fie fericita. Aștept mesaje, păreri, sau pur și simplu dacă simțiți nevoia de o simpla conversatie sau un sfat, pe Instagram: andracristina27

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: