De ce îmi este greu sa invat pentru sesiune

O fi lene, o fi dezinteres, tind totuși sa cred ca este vorba de sistemul educational din care, vrem, nu vrem, facem parte.

Încă de mici, ne este impusă chestia asta, mergi la școala, mergi la liceu, apoi mergi la facultate. Eventual, faci și un master, in speranța ca o sa-ți mai adauge câteva sute de lei la salariu. Și da, nu e nimic greșit in asta, susțin din tot sufletul ideea de a avea o educație și de a-ți însuși cunoștințele de care ai nevoie pentru meseria pe care îți dorești sa o practici.

Dar atunci, deși ne dorim atât de mult sa avem un anume job, de ce ne este atât de greu sa învățam și sa muncim pentru jobul ăla?

In vara anului precedent (e ciudat sa spun asta, pentru ca au trecut doar câteva zile de când s-a terminat) am făcut o schimbare și m-am înscris la o alta facultate. In momentul de fata, sunt studenta la specializarea „Chimie Medicală”, din cadrul facultății de „Inginerie și științe aplicate”. Nu am de ce sa mint, este o specializare superba, lucrezi zilnic cu substanțe ce au proprietăți deosebite, faci experimente din care pot rezulta lucruri incredibil de frumoase și, înveți și înțelegi din ce este formată lumea din jurul nostru.

Și totuși, când este momentul sa ma pun sa invat, îmi piere tot cheful de facultate. Culmea, îmi place la nebunie sa invat și sa descopăr informații noi, sunt tocilara 100%. Dar ma enervează o chestie. Ca trebuie sa învățam de frica. Pentru ca, sa fim serioși, nimeni nu învață pentru sesiune din placere. Da, poate sunt câțiva, binecuvântați de Dumnezeu, care fac asta, dar pentru marea majoritate, sesiunea e ca apocalipsa. Prin care trebuie sa treci de doua ori pe an, trei ani la rând minim.

Adică, in restul timpului, invat lecțiile de placere. Ajung acasă de la facultate și ma apuc de învățat. Pentru ca atunci nu ma presează nimeni. Atunci nu ma gândesc, „Dacă nu invat neaparat chestia asta acum, nu iau examenul și dacă nu iau examenul asta, rămân cu el in sesiunea de restante, și dacă nu-l iau nici atunci și nu le iau nici pe celelalte, repet anul”. Nu. Atunci sunt liniștita. Și cred ca așa ar trebui sa fie și acum. Așa ar fi normal.

Mergem la școala/liceu/facultate doar pentru note. Nu mergem sa învățam. Mergem și stam intr-o anxietate continua, intr-o frica continua de profesorii care îți pun note in funcție de starea lor de spirit, de părinții care o sa te judece orice nota ai lua, de colegii car se transforma in șacali când e vorba de teste/examene. Nu învățăm ce și cum trebuie. Eu am noroc sa am niște profesori foarte ok, care te susțin și te ajuta atunci când ai nevoie. Dar nu peste tot e așa. Când eram la Medicina, s-a întâmplat sa mi se pună nota 8 in examen, doar pentru ca nu exista așa ceva, sa ai 10 la Anatomie. Pai și atunci, cum as putea eu după faza asta sa mai am chef sa invat? Pentru ca, in momentul ăla, tot ce e in capul meu este „De ce sa-mi bat capul, dacă oricum nu îmi pune cât merit?”

As vrea sa fie altfel. Sa nu mai fim supuși la atât de multă presiune. Sa nu ni se ofere o luna in care sa fim nevoiți sa învățam tot ce am făcut in 3 luni, la cine știe câte materii. Este un sistem defect, care nu tine deloc cu noi. Nu ne sprijină, nu ne ajuta și, cel mai important, nu ne înțelege. As învăța toată materia, fără probleme, dacă nu as sta constant cu o piatra pe inima, ca dacă nu o invat, o sa am de suferit. As vrea ca dacă se întâmpla sa am restanta, sa pot avea o discuție cu acel profesor și sa facem cumva, împreuna, sa înțelegem de ce s-a întâmplat asta și sa ajungem sa o soluție ca sa promovez examenul, nu sa îl pic și aia e, ne vedem la vara. As vrea sa fim evaluați din chestii logice, nu sa fim nevoiți sa învățam pe de rost chestii inutile.

De ce nu se poate sa avem pregătirea de care avem nevoie pentru munca, încă din facultate? De ce trebuie sa învățam ce trebuie sa facem de-abia când ne angajam? De ce ni se baga pe gât mii de pagini de teorie cu care nu faci nimic? De ce?

Autor: happinesscomesfromwithinyou

Sunt doar o simpla persoana, ce nu doreste nimic mai mult decat sa fie fericita. Aștept mesaje, păreri, sau pur și simplu dacă simțiți nevoia de o simpla conversatie sau un sfat, pe Instagram: andracristina27

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: