Nu e cu rea intenție

Eu sunt nebuna. O recunosc. Mi-o asum. In 99% din timp, ma controlez și nu las gândurile negative sa se strecoare și sa-mi roadă sufletul, îmi spun mereu ca nu am de ce sa gândesc așa și sa îmi stric singura dispoziția, ca totul este bine.

Si totul este bine. Nu este perfect, dar eu aleg sa gândesc in felul următor : Ba, se putea sa fie și mai rău, bucura-te de ce ai, in loc sa-ți irosești timpul gandindu-te la tot ce îți lipsește. Dar ceva tot ma roade, tot ma seaca uneori. Iar îmi șoptește drăcușorul in ureche: Ceva nu e bine. Și atunci încep sa fiu nebuna. Începe repriza de over-thinking, ma napadeste dintr-o data tristetea și gata, anxietatea e la ea acasă și își face de cap cu mine cum vrea ea.

Și in seara asta a fost cam la fel. Singura diferența e ca de data asta mi-am dat seama ce am, de ce ma simt așa. Și recunosc, de câteva ore ma tot forțez sa nu fiu trista, îmi tot spun ca nu am de ce, ca totul este bine, ca atâta timp cât gândesc pozitiv, se vor întâmpla doar lucruri bune. Pentru ca știu ca așa e. De când am început sa gândesc așa, chiar mi s-au întâmplat mult mai multe lucruri bune fata de cum era când eram reclama la depresie.

Și cred ca este un pas înainte ca am reușit sa-mi dau seama ce mi-a provocat starea asta. As spune ca este puțin penibil, dar nu am de gând sa consider ceva ca simt ca penibil, pentru ca nu poți controla ce simți, poți doar sa accepți asta. Iar eu in seara asta am simțit dor. De fapt, azi am simțit dor, in seara asta am simțit un fooooarte mare dor, ceva mult mai mult decât atât. Și aici este buba. Ca sunt nebuna, iar atunci când mi se face atât de dor de cineva dintr-o data, aia e, ma schimb complet. In primul rând, panica. Sa nu cumva sa spun sau sa fac ceva greșit, sa stric tot. In al doilea rând, nervozitatea. Da, sunt atât de nebuna încât atunci când îmi este atât de dor, mai am puțin și plâng de nervi, pentru ca tot ce vreau in momentul ăla este sa fiu in brațele lui.

Ba și nu știu cum se nimereste, dar fix când am eu starea asta, pentru ca nu se întâmpla foarte des, adică îmi este dor de el mereu, dar sa o simt așa intens…astea sunt momente in care se aduna mult prea multe un mine și am nevoie de el…in fine, fix atunci trebuie sa se întâmple ceva și sa ajung sa stau tot in singuratatea mea, sa stau și sa scriu pe blog pentru ca nu ii pot spune lucrurile astea acum.

Am momente. Parca se strânge in pieptul meu așa tot ce simt pentru el și apare o nevoie imensa sa scot tone de afecțiune din mine. Dacă as putea uneori, l-as tine atât de strâns in brațele mele și l-as sufoca efectiv cu iubire pentru ore întregi, pana simt eu ca ma eliberez, pana simt ca am recuperat toate momentele in care am vrut sa fac asta și nu am putut.

Și când nu pot sa fac asta, devin frustrata. Iar frustrarea duce la nervi, iar nervii la tristete șiiii….tadaaaa, iată cum apare starea aia in care îmi fac o mie de gânduri fără rost, iar totul este pentru ca nu pot atunci sa-i spun sau sa-i arat cât înseamnă pentru mine.

Autor: happinesscomesfromwithinyou

Sunt doar o simpla persoana, ce nu doreste nimic mai mult decat sa fie fericita. Aștept mesaje, păreri, sau pur și simplu dacă simțiți nevoia de o simpla conversatie sau un sfat, pe Instagram: andracristina27

Un gând despre „Nu e cu rea intenție”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: