Mai mult decât de obicei

Azi îmi este dor de tine puțin mai mult decât de obicei. Probabil pentru ca te-am visat iar. Cu fiecare vis ce trece, cu atât simt ca mi se face și mai mult dor. Pentru ca visele mele, totul este perfect, este mult mai frumos decât mi-as fi putut eu imagina vreodată. Iar apoi, când ma trezesc și realizez ca realitatea este diferită, ca in realitate ai plecat fără niciun fel de explicație și m-ai lăsat singura pe o insula pustie fără sens…nici nu cred ca pot sa exprim in cuvinte cum se simte asta.

Nu m-a durut așa tare abandonul, cât m-a durut faptul ca ai ales sa faci asta brusc, fără sa încerci sa vorbești cu mine sau sa-mi dai măcar un motiv. Bine, știu motivul, dar as fi preferat sa o aud din gura ta, decât sa mi se spulbere toate visurile intr-o secunda. Oricum ți-as fi spus și eu ca asta este cea mai buna decizie.

O sa-mi fie dor de tine mereu, dar prefer sa-mi fie dor pentru ca nu ești lângă mine, decât sa stau in brațele tale și sa te simt la mii de kilometri depărtare. Încerc sa nu mai dau vina pe mine, sa nu-mi mai spus ca mie trebuie sa-mi dau pumni in cap, pentru ca mi-am permis sa simt. Nope, nu sunt vinovata pentru ca țin la tine. Singura mea vina este ca te-am crezut. Dar cum as fi putut sa nu o fac? Atunci când persoana la care ții mai mult decât ții la tine, la orice altceva pe lumea asta, îți spune exact lucrurile pe care vrei sa le auzi, lucrurile pe care ți le dorești pentru voi doi, cum ai putea sa mu crezi? Sa nu fi fericit? Sa nu-ti faci planuri? Este imposibil.

Ai dreptate, tu ești omul potrivit pentru mine, dar la momentul nepotrivit. Am mai rămas cu speranța asta. Ca lucrurile se vor schimba și ca, atunci când ne vom aștepta mai puțin, ne vom întâlni întâmplator pe strada și ne vom da seama amândoi ca a sosit momentul. Pentru ca acum, oricat am încerca, nu ar mai merge. Tu nu vrei sa mai meargă, iar eu nu mai pot sa fac in așa fel încât sa meargă.

M-am tot întrebat in ultimele doua zile…ce as face dacă s-ar întoarce? As putea sa trec peste? Oricat m-ar durea sa spun asta…nu cred ca as putea. M-ai lovit exact in cele mai sensibile puncte, mi-ai adus la viața exact cele mai mari temeri, ai făcut exact lucrurile pe care le urasc atât de mult…oare cât de orb in dragoste trebuie sa fi ca sa treci peste asta?

Îmi este dor de tine mai mult decât îți poți imagina. Dar acum, nici asta nu cred ca este de ajuns ca sa pot sa te iert. Îmi doresc atât de mult sa o fac, crede-ma. Îmi doresc sa te iert și sa ma eliberez, sa nu ma mai simt in felul asta. Dar nu știu cum. Simt ca nu pot. Am momente bune, momente in care rad cu persoanele din jurul meu, momente in care uit…dar apoi, când ma trezesc brusc in mijlocul nopții, dintr-un vis in care încă ma tineai in brațe, acelea sunt momentele in care cedez și in care îl implor pe Dumnezeu sa facă ceva, orice, sa nu mai simt asta. Cât poate o inima de om sa suporte?

Autor: happinesscomesfromwithinyou

Sunt doar o simpla persoana, ce nu doreste nimic mai mult decat sa fie fericita. Aștept mesaje, păreri, sau pur și simplu dacă simțiți nevoia de o simpla conversatie sau un sfat, pe Instagram: andracristina27

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: