I’m back!

Cred ca mi-a ajuns aceasta vacanța de la lume. Teoretic vorbind, pentru ca nu a fost chiar o „vacanța”, ci doar o foarte mare lipsa de energie și de inspirație. In ultimii ani, luna Martie a fost aproape mereu luna in care nu sunt in stare de nimic, iar anul acesta nu a făcut excepție. De aproape doua săptămâni îmi tot propun sa fac anumite lucruri, dar mereu sfarsesc in pat, uitându-ma la filme, fără sa fac nimic productiv. O sa iau faptul ca scriu ca pe un început, sper sa ma țin de cuvant și sa duc la capăt și restul lucrurilor pe care trebuie sa le îndeplinesc. Am mai multe lucruri despre care vreau sa scriu, așa ca o voi lua cu începutul.

SuperBlog 2019. In articolul precedent am scris ca voi participa, dar odată ce am fost acceptata și am văzut temele despre care ar trebui sa fie articolele, am decis ca nu este pentru mine. Nu am nimic împotriva acestui concurs, le urez succes celor care participa, dar consider ca nu este potrivit pentru mine, deoarece nu am de gând sa îmi folosesc blogul pentru a face reclama anumitor companii sau produse. Acest blog este despre mine, despre ce simt, despre ce mi se întâmpla și cum îmi afectează asta viața de zi cu zi, pur și simplu nu se potrivește cu tematica respectiva.

Al doilea lucru despre care vreau sa scriu și pe care îl voi detalia, sper, in viitor. Îmi propusesem ca pe 10 Martie sa dedic un articol mamei mele, care ar fi trebuit sa își serbeze ziua de naștere in acea zi. Voi spune datorită, nu din cauza unor întâmplări, pentru ca motivul pentru care nu am putut sa scriu atunci nu a fost lipsa de energie sau inspirație, ci deoarece am avut o zi destul de plină și destul de frumoasa încât sa uit pentru câteva momente de faptul ca nu mai este aici. Dar îmi propun in continuare sa îmi rup o ora sau cât va fi nevoie și sa scriu despre ea, pentru ca mi se pare un mod foarte frumos de a o comemora.

Al treilea, și ultimul lucru, cel care m-a făcut sa iau o pauza și sa scriu. Motivul pentru care nu am mai fost activa este destul de ciudat, sincer, nici eu nu prea îl pot explica. Nu mi s-a întâmplat nimic rău, care sa ma facă sa ma distanțez de lume, pur și simplu nu m-am simțit eu in stare de nimic in aceasta perioada. Inițial mi-am petrecut tot timpul in pat, singura, fără sa vorbesc cu nimeni, dar apoi mi-am dat seama ca o sa înnebunesc dacă o voi tine tot așa. Încet, încet, am început sa mai ies din casa, am început sa fac iar mișcare, sa comunic. Asta pana când am redescoperit o carte pe care am citit-o in liceu…acolo s-a terminat tot. In ultimele patru zile tot ce am făcut a fost sa stau și sa citesc, dar de data asta a fost un „stat in pat” productiv pentru ca simt ca a avut loc o schimbare foarte mare in interiorul meu. Nu voi spune numele acelei cărți, de fapt sunt mai multe, momentan mai am câteva capitole și termin a doua carte, urmând sa o încep pe a treia. Oricum, ideea este alta. Aceste cărți au fost inițial un fan-fiction pe Wattpad, iar evident, ca majoritatea cărților de acolo, personajul masculin era numit Harry Styles. Cred ca a fost pe la sfârșitul primei cărți când mi-am spus…”dacă tot este inspirat ca sa spun așa de Harry Styles, nu strica sa intru puțin pe YouTube și sa văd dacă a mai scos melodii noi”. Eu am fost și încă sunt fan One Direction, deși multă lume are o părere proasta despre ei, eu una mereu le-am apreciat muzica, iar unele dintre melodiile lor chiar m-au făcut și încă ma fac sa simt anumite lucruri de care am nevoie in acel moment. Însă de când au luat o „pauza”, nu prea i-am mai urmărit, in afara de doua melodii care au avut un succes mai mare și pe care le-am tot auzit și la TV și la radio, n-am mai căutat și restul albumelor. Iar acum ghici ce? Doua zile. In doua zile m-am uitat la aproape toate filmulețele și toate videoclipurile pe care le-am ratat in ultimul an. Am rămas socata când am ascultat albumul întreg al lui Harry Styles. Este genial, o spun cu toată sinceritatea. Extrem de diferit fata de melodiile trupei, dar simt ca i se potrivește perfect. Nu exista nicio melodie in albumul ăla care sa nu te facă sa simți ceva, nu este nicio melodie cântată doar de dragul de a fi cântată sau doar pentru ca prinde la public. Sunt melodii cu un mesaj, ca sa nu mai spun de stilul sau muzical, cu influente The Beatles, Rolling Stones…mai pe scurt, muzica foarte buna.

M-am trezit nu doar o data râzând singura când m-am uitat la secvențe din concertele sale și chiar m-a făcut sa ma interesez și mai mult despre el. Așa am aflat ca, deși nu îl cunosc personal, deși îmi doresc din suflet ca măcar o data in viața asta sa am plăcerea sa îl întâlnesc (voi visa in continuare), cred cu tărie ca este un om foarte bun. Felul in care vorbește și in care tratează oamenii din jurul sau, faptul ca este foarte generos, sau ca donează milioane de dolari fundațiilor ce au nevoie de ajutor…ma simt ca la 15 ani când eram 100% sigura ca m-am îndrăgostit de el. Acum ca am crescut, sunt conștientă ca nu te poți îndrăgosti de un cântăreț sau de un actor, ci doar poți sa ai o „pasiune” și sa îl placi foarte mult. Desigur, asta nu înseamnă ca dacă Dumnezeu s-ar decide sa-mi facă o surpriza și sa facă o schema cum numai El poate, in urma căreia as fi probabil una dintre cele mai fericite fete de pe planeta asta…cum as putea sa spun nu?

Revenind la lucruri mai serioase și încercând sa îl lăsam pe Harry și ochii săi in urma, înainte sa fiu considerată nebuna de oricine ar citi asta, ce vreau eu de fapt sa spun? Ca mi-am dat seama de ceva. Sunt multe critici adresate acelei cărți, dar mie sincer, mi-a deschis ochii. Vreau asta. Vreau povestea de dragoste. Vreau pe cineva care sa lupte pentru mine, sau împreuna cu mine, așa cum o fac și acele personaje. Nu știu, nu cred ca m-am schimbat vreodată in viața mea așa brusc, dar m-a făcut sa ma simt foarte puternica. Mi-a adus aminte ce vreau și de ce mi-am petrecut majoritatea timpului singura. Pentru ca niciodată nu m-am mulțumit cu mai puțin, mereu am ocolit monotonia, mereu am căutat acel foc intens. Și asta voi face in continuare. Poate ca îl voi găsi curând, sau poate ca va dura mai mult, dar nu contează. Voi aștepta oricat de mult este nevoie, pentru ca știu ca atunci când îl voi găsi, va merita fiecare secunda de așteptare.

Singura mea problema este el…sursa mea de inspirație. Nu vreau sa renunț la el, pentru ca in unele momente ma face mai fericita decât am fost vreodată. Dar in același timp, sunt conștientă și ca nu este ce vreau eu. Adică, el este ce vreau eu, doar ca situația in sine lasă foarte mult de dorit. In privința asta am decis ca voi lasă timpul sa decidă. Cineva mi-a spus o vorba : „Ce-i al tău, e pus deoparte.” Ma voi gândi la asta atunci când vor veni momentele in care ma voi simți singura, pentru ca știu ca se va întâmpla și asta, dar important este sa nu îmi pierd speranța ca voi avea parte de ceea ce caut. Poate ca va fi el, poate ca nu. Asta nu decid eu, însă trebuie sa recunosc, sunt extrem de nerăbdătoare sa împărtășesc cu cineva acel tip de dragoste ce depășește orice alta forța existenta in univers.

Autor: happinesscomesfromwithinyou

Sunt doar o simpla persoana, ce nu doreste nimic mai mult decat sa fie fericita. Aștept mesaje, păreri, sau pur și simplu dacă simțiți nevoia de o simpla conversatie sau un sfat, pe Instagram: andracristina27

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: