4

Când m-am trezit azi dimineață, nu știam la ce sa ma aștept de la ziua de asta. Aseară m-am simțit trista, aparent fără motiv și, sincer, îmi era teama sa nu intru iar in acel ciclu continuu de sentimente negative din care am reușit cu greu sa ies acum ceva timp. Dar, spre norocul și bucuria mea, m-am trezit cu o stare surprinzător de buna.

De ceva timp mi-am tot spus ca o sa mai scriu, dar mereu am fost prinsă cu alte lucruri. Însă acum, deși nu mai simt atât de intens toate acele emoții pe care voiam sa le imprim aici, savurez o bine meritata cana de cafea și ma relaxez punându-mi gândurile pe o foaie electronica ce ma face mereu sa ma simt mai bine.

Au început sa ia naștere anumite gânduri in mintea mea, gânduri ce ar putea sa intervină intr-un mod negativ și care ar putea să-mi strice constanta buna dispoziție de care ma tot bucur. Simt cum acea agitație, care m-a făcut de prea multe ori sa ma întristez, încearcă să sape iar spre suprafață, dar de data aceasta voi acționa înaintea ei și nu o voi mai lăsa sa-mi domine ființa. Pentru ca acum nu o voi mai ignora, o voi analiza in detaliu și ma voi gândi la ce și cum trebuie sa acționez de acum înainte.

Îmi place sa ma autoanalizez din când in când, sa observ schimbările care au survenit in comportamentul si personalitatea mea. Pentru ca așa îmi pot da seama dacă trebuie sa continui sau nu, dacă sunt într-un loc bun sau dacă trebuie sa schimb direcția. Așa ca am ajuns la unele concluzii, unele bune, altele incerte, dar care sper ca se vor finaliza in bine in timp. Primul lucru de care mi-am dat seama este motivul pentru care m-am simțit trista noaptea trecută. In ultima luna de zile am fost mai fericita decât in ultimii ani la un loc. Credeam ca totul i se datorează lui dar, mi-am dat seama acum. El a fost impulsul de care aveam nevoie, in rest, totul mi se datorează mie. Aceasta stare de fericire constanta pe care o simt este meritul meu. Și de ce? Pentru ca mi-am impus-o. Mi-am impus sa ma simt bine, sa iau lucrurile așa cum sunt, bune sau rele, sa fiu optimista și sa cred cu adevărat atunci când spun ca va fi bine. Mi-am dat seama de asta când, deși m-ar fi întristat un anumit lucru pe care el l-a făcut, reacția mea a fost „Și ce? Nu pot controla ce fac oamenii din jurul meu și, cu atât mai mult, nu am de gând sa-l las sa ma influențeze și sa ma întristez pentru ca, intr-un final, o sa fie bine.” Așa ca, da, aseară m-am simțit trista, nu din cauza lui ci pentru ca, trebuie sa recunoaștem, in ziua de azi este foarte greu sa fi optimist 24/7, lumea nu te lasă. Deci, o data la ceva timp, trebuie sa îți permiți sa dai totul afara din tine, sa te uiți la un film in care personajele principale nu rămân împreuna și sa plangi din cauza asta, sa faci orice e nevoie, doar ca sa te simți mai bine următoarea zi. Sa-ți dai un restart bine meritat. Eu asta am făcut și cred cu tărie ca m-a ajutat pentru ca, uita-te la mine acum, deși nu pot spune ca azi a fost o zi de succes, din orice punct de vedere, reușesc sa ma mențin calma și sa las lucrurile sa curgă de la sine, știind ca se vor aranja ele in ordinea perfecta in care trebuie sa fie, indiferent de ce încerc eu sa fac.

Un alt lucru pe care l-am realizat este ca, atunci când ții cu adevărat la cineva, ii vezi și defectele. Obișnuiam sa cred ca vezi persoana din fata ta ca fiind perfecta, ca dragostea este oarba, dar nu este așa. Într-adevăr, înfrumusețează foarte mult omul la care ții, dar nu îl face perfect. Cred ca asta este și ideea, te atașezi de cineva doar atunci când ii poți vedea și părțile întunecate, dar reusesti sa treci peste ele. Nu știu dacă a fost in mod intenționat sau nu, dar in ultima perioada m-a făcut sa ma simt subestimată. Și, recunosc, frustrata, pentru ca nu știu cum sa ii arat ca sunt mult mai mult decât i-am dat impresia. Eu ma cunosc foarte bine, îmi știu calitatile și defectele, sunt conștientă ca nu sunt perfecta, dar in același timp știu și ca pot mult mai mult. Știu ca sunt o persoana care a trecut prin foarte multe lucruri pe care poate ca nu le-a meritat, dar pe care le-a acceptat și din care a învățat. Știu ca încerc pe cât de mult pot sa fiu o persoana buna cu cei din jurul meu și, cu toată lumea in general. Știu ca sunt loiala celor la care țin și ca as merge pana in pânzele albe pentru ei. Știu ca mi-am revenit și ca ambitia mea de a face ceva bun, intr-o lume mult prea trista, creste in fiecare zi. Mai știu și ca, atunci când ma atașez cu adevărat de cineva, dau totul din mine și ca iubesc intensitatea sentimentelor pe care le dezvolt fata de acea persoana. Dar, cel mai important, știu ce merit și, atunci când ma mulțumesc cu mai puțin de atât, înseamnă ca acea persoana este foarte specială pentru ca, nu mai accept jumătăți de măsura de ceva timp. Atunci când ma ofer cu totul, ma aștept ca, la rândul meu, asta sa primesc. Și dacă ma faci sa accept acea jumătate de măsura, ma aștept ca măcar sa o primesc așa cum trebuie.

Sunt unele lucruri pe care le fac și de care sunt conștientă ca sunt greșite, dar care, in mod ironic, ma fac fericita. Cred ca tine de natura umană, pericolul ne atrage, ne incita, in timp ce normalul și monotonul de plictisesc. Ma simt vie in acele momente, simt ca lucrurile sunt așa cum trebuie sa fie. Și sunt conștientă ca sunt egoista, dar uneori mai trebuie sa fi și egoist atunci când vine vorba de fericirea ta, mai ales dacă ai fost servit cu mult prea multe portii de tristete. As vrea in schimb, sa fiu mai puternica. Ma enervează un singur lucru la mine in momentul de fata. Ma pierd mult prea tare când este vorba de el, probabil din cauza asta ma și simt subestimată, pentru ca sunt prea moale, iar varianta mea cea mai buna este cea puternica, fara griji, pe care nu o interesează părerea altora despre ea, care nu se consuma și pe care nu o mai afectează nimic pentru ca știe deja ca poate supraviețui oricărui lucru i se întâmpla. Dar, bănuiesc și sper, voi corecta asta in timp.

De ce am numit acest articol „4”? Pentru ca azi este o zi specială. Nu știu cum reușesc, deși am o memorie foarte buna, mereu îmi aduc aminte in cursul zilei respective faptul ca acea zi înseamnă ceva important. Așa a fost și azi. Eram in autobuz, doar ce plecasem de la un interviu și, mi-am dat seama. Azi s-au făcut trei luni de când l-am cunoscut. Acum trei luni s-a schimbat totul la 180 de grade, intr-un mod in care nu m-as fi așteptat niciodată, dar care ma bucura foarte mult. Nu înțeleg de ce, dar mereu am simțit ceva ce nici eu nu pot explica in zilele „aniversare”. Deși este un lucru aparent neînsemnat, pentru mine contează pentru ca in aceste zile simt nevoia sa fac o evaluare ca cea de care am menționat mai sus. Iar azi, realizez cât de mult m-am putut schimba intr-un timp relativ scurt, dar in care s-au întâmplat atât de mult lucruri importante pentru mine. Ma bucur sa pot spune ca schimbarea a fost in bine. Ii sunt recunoscătoare, conștientizând ca a avut un rol foarte mare in transformarea mea intr-o persoana la care doar visam și, sper ca, de azi in trei luni, sa pot spune același lucru sau, poate ca, va avea loc o schimbare chiar și mai buna ca cea de pana acum.

Autor: happinesscomesfromwithinyou

Sunt doar o simpla persoana, ce nu doreste nimic mai mult decat sa fie fericita. Aștept mesaje, păreri, sau pur și simplu dacă simțiți nevoia de o simpla conversatie sau un sfat, pe Instagram: andracristina27

4 gânduri despre „4”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: