Crăciun fericit și ție

Crăciun fericit, dragule. Nu am mai apucat să-ți spun asta, știi foarte bine de ce. Nu știu dacă o sa citești asta, poate ca o vei face, dar sincer, in momentul asta, chiar nu ma mai interesează.

Sunt atât de nervoasa de doua zile, dar nu pe tine, pe mine. Pentru ca in ciuda a tot ceea ce ai făcut, singurul lucru la care ma pot gândi este ca nu ți-am urat „Crăciun fericit”. As fi preferat sa ma minți in continuare, măcar pentru câteva zile. Pentru ca nu suport gândul ca ma simt așa fix in perioada mea preferata a anului. As fi preferat sa trăiesc in minciuna măcar încă trei zile, sa ma știu fericita de Crăciun. Dar evident, nu s-a putut. Așa ca sunt nervoasa pe mine. Pentru ca este vina mea mai mult decât a ta. Pentru ca eu sunt aia care a crezut in tine și in ce mi-ai spus. Pentru ca sunt atât de proasta încât încă sper ca m-am înșelat și ca nu am înțeles eu bine. Încă sper ca in orice moment o sa ma suni și o să-mi oferi o explicație atât de buna încât o sa te cred și o sa fie totul bine.

Dar sper degeaba. Nu pentru ca nu ai putea sa ma convingi, dar pentru ca nu eu sunt persoana pentru care tu ai face asta. In timp ce tu ești cea mai importantă persoana pentru mine, situația nu se aplica și invers. Nu ma întreba de ce ești tu cel mai important pentru ca nu o sa știu sa îți răspund. Încă de când te-am cunoscut ma tot întreb asta, dar niciodată nu pot sa găsesc un motiv destul de bun. Și dacă eu singura nu îmi pot raspunde, atunci cum as putea să-ți răspund ție?

Este despre tine. Totul a ajuns sa fie despre tine in viața mea. Ma urăsc singura pentru asta pentru ca nu reușesc sa ma înțeleg. Am tot analizat și m-am tot gândit la ce ai făcut sa ma faci sa țin la tine și nu pot sa înțeleg. In afara unor replici pe care le-am mai auzit și de la alți băieți, dar care nu au avut impact atunci (deși ale lor poate ca erau sincere, pe când ale tale nu au fost), nu găsesc nimic special. Singurul lucru care îmi apare in cap când ma gândesc la asta, este fata ta. Nu mai știu ce trebuie sa înțeleg…

Ma simt rănită in atât de multe feluri acum. Îmi simt mândria rănită, demnitatea, încrederea, inima, tot. Parca m-ar fi bătut cineva, cred ca nici atunci nu as fi fost așa. Nu mai am răbdare pentru nimic, tot ce vreau sa fac este sa stau in pat și sa ma holbez la pereți. Dar nici asta nu pot sa fac pentru ca in secunda in care îmi permit sa gândesc, ma gândesc la tine. Așa ca încerc pe cât de mult pot să-mi ocup timpul cu ceva, orice. Doar sa nu ma gândesc. Serialele și filmele au devenit prietenii mei cei mai buni pentru ca ma ajuta sa uit. Noaptea stau treaza pana ma simt epuizata, doar ca sa știu ca in secunda in care pun capul pe perna adorm imediat și nu am timp sa îmi aduc aminte.

Este penibil, știu. Cum sa ții in halul asta la cineva cu care ai ieșit o singura data și cu care ai împărțit doar niște discuții la telefon in ore târzii ale nopții? Dacă as fi auzit asta la altcineva, cred ca as fi ras de prostia acelei persoane. Și uite totuși ca am făcut-o. Uite ca mi s-a întâmplat chiar mie. Îmi este rusine fata de mine, pentru ca am simțit-o. Au fost atâtea momente când îmi apăreau semne de întrebare imense in cap și am ales sa le ignor pe toate și sa îți acord prezumția de nevinovăție pe clar nu ai meritat-o.

Dar asta este. Am ajuns la concluzia ca inima mea este proasta și nu are buton de stop când este vorba de anumite persoane. Așa ca iert tot. Orice lucru pe care nu l-ai crezut nici tu probabil, atunci când l-ai spus. Orice gest urat, orice moment in care m-ai făcut sa simt ca nu sunt destul de buna. Poate ca nu sunt destul de buna pentru tine, cine știe? Eu cu siguranța nu, pentru ca nu ai vrut sa-mi explici nimic, te-ai prefăcut ca nu înțelegi. Iar eu nu te pot obliga sa vorbești cu mine. Îmi este de ajuns cât m-am umilit pana acum, nu o sa o mai fac de acum încolo. Nu o sa te mai caut, nu o sa te mai port conștient in gând. O sa te port in mine inconștient. O sa te port intr-un colț, intr-o cutie foarte bine împachetată, de unde nu vei mai putea sa ma atingi.

Vei fii acolo mereu, dar nu o sa te mai scot la suprafața. Nu pentru ca nu as vrea, dar pentru ca nu mai pot. Singura persoana care ar mai putea deschide acea cutie ești tu. Cred, sincer, ca nu vei face asta niciodată. Dar dacă vreodată vei vrea asta, o sa te las.

Eu nu o sa te mai caut. Pentru ca simt ca nu mai am ce sa spun mai mult de atât. Acum decizia este a ta. Știi ce simt, am făcut lucrul asta clar de mai multe ori. Dacă vreodată te vei decide ce vrei de la mine, anunța-ma. Voi fii aici, așteptând sa însemn ceva pentru tine. Dar dacă asta nu se va întâmpla niciodată, atunci, te rog, lasă-ma sa trec peste tine. Chiar dacă o sa-mi fie foarte greu, cum îmi este deja. Chiar dacă vor exista momente in care poate ca îmi va fii și mai dor de tine decât îmi este deja. Dacă știu un lucru despre mine, este ca sunt destul de puternica încât sa fac asta.

Crăciun fericit!

Autor: happinesscomesfromwithinyou

Sunt doar o simpla persoana, ce nu doreste nimic mai mult decat sa fie fericita. Aștept mesaje, păreri, sau pur și simplu dacă simțiți nevoia de o simpla conversatie sau un sfat, pe Instagram: andracristina27

6 gânduri despre „Crăciun fericit și ție”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: