Nimic nou

Nimic nou. Doar aceleași lucruri care s-au tot întâmplat pana acum. Ma simt și rece și fierbinte in același timp…o fi de la răceala.

Ieri am terminat „Elevul Dima dintr-a șaptea”. M-a tulburat foarte tare. M-a lăsat cu o senzație ciudata. Acum îmi dau seama se ce. Nu o merita. Dima nu a meritat-o pe Lotte. El nu a știut ce înseamnă iubirea, doar a crezut ca știe. Da, mi se pare un personaj foarte bine structurat, puternic, ambițios, care in aparenta ar fi mers chiar și pana in pânzele albe pentru lucrurile pe care și le dorea. Dar pentru ea nu a putut sa facă asta. Poate ca a fost din cauza vârstei. La 19 ani, se considera invincibil. Credea ca orice își va propune, va reuși. Și a luptat, într-adevăr pana la „ultima suflare” pentru visul sau. Păcat ca nu a făcut asta și pentru fata care și-ar fi dat și viața pentru el.

Mi se pare nedrept. Nu ar fi trebuit sa renunțe la ea când a regăsit-o, nu ar fi trebuit sa o lase sa se răzgândească, nu după ce i-a reaprins scânteia in suflet. Da, ea a spus ca nu ar fi fost la fel. Dar pe bune…asa suntem noi femeile! Avem instinctul de a renunța, pentru ca ne este frica sa nu avem parte de același final dezastruos ca prima data. Avem nevoie de voi, bărbații, sa ne arătați ca suntem nebune și ca nu va fii așa. Pentru ca noi suntem mai slabe, noi supra-analizam totul, ne trec prin cap toate scenariile posibile in care lucrurile merg prost. Și ne speriem și renunțam. Dar atunci trebuie ca voi sa interveniti. Sa ne spuneti „O sa fie bine”. De atât este nevoie.

Dima trebuia sa lupte pentru ea. Și nu ar fi fost o lupta grea. Pentru ca ea, deși a spus nu, sunt sigura ca tot pe el l-ar fi ales, doar dacă acesta i-ar fi demonstrat ca nu va fii la fel ca prima data, va fii mult mai frumos. In schimb, s-au mulțumit amândoi cu realitatea ce le-a fost impusă de către destin. Au ignorat ce au simțit unul pentru celălalt și și-au spus „Adio”.

Mi se pare tragic, sincer. Nu am înțeles niciodată și nici nu cred ca voi înțelege se ce se întâmpla asta. De ce unii oameni intra in viața noastră doar in vizita, nu ca sa și rămână. Și de ce rămân doar oamenii care nu trezesc in noi focul de care avem nevoie ca sa simțim cu adevărat ca trăim? Dima și Lotte s-au mulțumit cu mai puțin decât meritau. Pe de o parte, sunt consternata de decizia lor, pe de alta, ii înțeleg. Poate ca s-au temut nu de posibilitatea de a nu mai fii la fel, ci de a fii arsi chiar de focul ce încă ardea mistuitor înăuntrul lor.

Nu mai simt nimic. Doar dezamagire și o urma de regret, cauzată de prea mult sperat.

Autor: happinesscomesfromwithinyou

Sunt doar o simpla persoana, ce nu doreste nimic mai mult decat sa fie fericita. Aștept mesaje, păreri, sau pur și simplu dacă simțiți nevoia de o simpla conversatie sau un sfat, pe Instagram: andracristina27

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: