C 1.0

Tu ai fost primul, dragul meu. Primul care mi-a arătat ce înseamnă iubirea. Uneori am senzația că ai fost și singurul care a făcut asta.

Ce am trăit alături de tine a fost unic. A început într-o seara răcoroasă de Februarie. Dintre toate lucrurile posibile la care ma puteam aștepta sa mi se întâmple când merg am mers sa-mi iau o cafea, sa te întâlnesc pe tine cred ca a fost singurul la care nu m-as fi gândit niciodată. Mi-ai sărit in ochi din prima. Știu ca pentru tine nu a fost la fel, mi-ai recunoscut asta mai târziu. Probabil ca acela a fost primul semn ca tu vei fii cel iubit, iar eu cea care iubește prea mult.

Am plecat de acolo fără sa știu nici măcar cum te cheamă. Dar Dumnezeu m-a ajutat. In fond, ai fost menit sa-mi fii lecția de la ora 8 dimineața. Prima de care ai parte, și cea mai dureroasa când realizezi ca te-ai trezit special pentru ea, doar ca sa înveți niște lucruri pe care credeai ca le știi deja. Sau doar ca sa ți se arate ca lucrurile pe care le știai deja sunt adevărate. Oricum, trecând mai departe și lăsând valul de metafore in urma (momentan), te-am găsit. Slava rețelelor de socializare, nu !? A început încet, cum se încep majoritatea relațiilor din ziua de azi, cu un like și un „Buna, ce faci?”. Apoi a continuat rapid. Intr-un ritm mult prea alert, care probabil ca ne-a dăunat mai mult decât credeam ca o sa o facă. Dar la vremea aceea nu conștientizam. Totul era roz. Eram doi porumbei îndrăgostiți nebunește unul de altul, nu aveam in cap altceva decât ca vrem sa stam lipiți unul de celălalt non-stop. Așa ca am făcut-o și pe asta. M-am mutat la tine. Lucrurile deja au devenit serioase, am început sa ne cunoaștem și mai bine unul pe altul, inhibițiile s-au dus la munte și noi am rămas singuri, arătându-ne unul altuia cine suntem de fapt.

Apoi au intervenit frica și imaturitatea. Frica a fost a mea, imaturitatea a ta. In timp ce eu o luam razna pentru ca tineam la tine din ce in ce mai mult pe zi ce trece, tu te speriai ca un copil și ma îndepărtai, arătându-mi ca de fapt nu contez așa mult pentru tine. In niciun caz cât contează prietenii. Știu ca am greșit și eu, mult, sunt conștientă de asta. Știu ca tu aveai nevoie sa îți arat mai mult ca te iubeam și ca atunci când îmi era prea frica sa fac asta, te refugiai in sânul lor, pentru ca ei erau zona ta de confort. Dar in schimb, nu îmi voi cere niciodată iertare pentru ce am simțit. Și dacă am simțit frica de a-ți arăta ce simt, singurul motiv pentru care am făcut-o a fost pentru ca ar fi fost prima data in viața mea când i-as fi oferit cuiva genul ăla de putere asupra mea. Și asta ma speria ca naiba.

In cele din urma n-ai mai rezistat. Te-ai refugiat in brațele alteia, care a avut curajul sa-ți spună ce voiai sa auzi. Nu, nu vorbesc despre „Te iubesc”. Ma refer la „Vreau sa te simt lângă mine” și alte fraze de genul asta. Pentru ca tu asta voiai sa auzi de la mine. Și eu nu am putut sa o fac pana nu am aflat despre tine și ea. Atunci ți-am spus ca te iubesc. Atunci te-am implorat sa te întorci la mine. Nu îmi vine sa cred când îmi aduc aminte. Cât de idioata și cât de masochista și cât de disperata de a nu pierde omul pe care îl iubeam, sa fii fost, încât atunci când am aflat ca m-ai înșelat, tot eu să-mi cer scuze și sa te rog sa o luam de la capăt?

Asta m-ai învățat tu. Asta a fost scopul de la bun început, cred. Pentru ca lucrurile nu au mai fost la fel niciodată între noi. Deși eu am început sa îți arat și sa îți spun ce însemni pentru mine, tu ai început încet-încet sa nu o mai faci. Tu trebuia sa apari in viața mea ca sa ma înveți când trebuie sa spun nu. Ce trebuie și ce nu trebuie sa accept. Când trebuie și când nu trebuie sa ma enervez. Relația noastră a mai continuat mult timp după acel eveniment. Când îmi aduc aminte, am senzația ca au fost mai mult momente proaste. Dar apoi îmi aduc aminte și de momentele frumoase. Momentele pentru care stăteam și care m-au făcut intr-un final sa te iubesc mai mult decât ma iubeam pe mine.

Repet pentru ca, in cazul in care vei ajunge vreodată sa citești asta, vreau sa știi ca mi-a intrat foarte bine in cap, am greșit. Te-am îndepărtat de mine prin toate crizele de nervi care nu își aveau rostul, prin toate încercările de a te tine lângă mine. Dar vreau sa-ți spun, iubitule, ca nu am făcut niciodată nimic din răutate. Asta cred ca a fost diferența colosala dintre noi doi. Eu orice am făcut, intr-un fel foarte sucit și de neînțeles, am făcut din iubire. Pentru ca te iubeam atât de mult încât efectiv o luam razna și la cel mai mic gând ca te-as putea pierde. Pentru ca nu aveam încredere in mine. Pentru ca eram conștientă ca nu arat atât de bine ca altele, ca nu îți pot oferi tot ce iti pot oferi ele, pentru ca nimeni niciodată nu mi-a arătat ca sunt o persoana care poate fi iubita. Și te-am îndepărtat, recunosc. Dar asta nu ți-a oferit niciodată dreptul sa ma minți și sa ma lași singura plângând, pentru ca nu puteai sa fii destul de bărbat încât sa-mi spui doua vorbe amărâte ca sa ma calmezi. Nu am avut niciodată nevoie de gesturi mărețe, ti-am spus asta in repetate ori. Tot ce voiam erau gesturile mărunte care sa îmi arate ca ma iubeai.

Îmi aprind o tigara in cinstea ta, iubitule. In cinstea a tot ce a fost și ce n-o sa mai fie. In cinstea a tot ce ne-am învățat unul pe altul. In cinstea a ceea ce scriu acum aici, singurul loc in care îți mai pot spune „Iubitule”. Așa te strigam mereu, ții minte? Acum nu o mai fac. Acum eu sunt singura, iar pe tine te striga altcineva așa.

Sunt momente in care îmi este nespus de dor de tine. Momente in care simt ca ma usuc de dorul tău, de cum ma țineai noaptea in brațe și îmi șopteai ca ma iubești. De siguranța pe care o aveam lângă tine. Ai fost omul lângă care am crezut ca o sa-mi petrec restul vieții. Omul lângă care ma vedeam peste 10 ani, omul cu care am crezut ca o sa am copii. Dar soarta este cruda. Soarta nu a avut niciodată intenția de a ne tine împreuna. Ea doar a vrut sa ne fim lecție unul altuia.

Și încă simt uneori ca tu ești cel lângă care o sa îmbătrânesc. Dar știu ca este doar sufletul meu care plânge după tine. Pentru ca s-au întâmplat mult prea multe pentru ca noi doi sa mai fim vreodată împreuna. Suntem egoiști amândoi in legătura cu ce iubim. Niciunul n-ar mai putea sa-l atingă pe celălalt știind ca a mai făcut-o și alta persoana. Eu n-as mai putea sa-ți spun ca te iubesc știind ca tu i-ai spus asta altcuiva. Tu nu ai mai putea sa ma săruți știind ca eu am sărutat pe altcineva.

Ești cel mai mare regret al vieții mele. Ești dorința mea ascunsa, dar și cea mai intensa. Dorința de a da timpul înapoi și de a face totul altfel. De a lupta mai mult și de a fii mai buna. Și sunt sigura ca dacă m-as întoarce acum in timp, in momentul in care te-am cunoscut, cu mintea și gândirea pe care o am acum, visele mele in care ne văd pe amândoi împreuna mereu chiar s-ar adeveri.

Îți mulțumesc din suflet pentru ce m-ai învățat și pentru ce m-ai făcut sa simt. Tu mi-ai arătat ca sunt om și ca pot sa fiu iubita și sa iubesc la rândul meu. Sper ca ești fericit alături de ea. Sper sa va tratati unul pe celălalt mai bine decât am făcut-o noi doi. Deși fericirea ta nu mai este lângă mine, încă îmi susțin afirmația ca te-am iubit mai mult decât m-am iubit pe mine. Și dacă pentru tine este mai bine sa nu îți fiu alături, atunci o sa ma supun și asta o sa fac in continuare, atâta timp cât știu ca îți este bine unde ești.

Autor: happinesscomesfromwithinyou

Sunt doar o simpla persoana, ce nu doreste nimic mai mult decat sa fie fericita. Aștept mesaje, păreri, sau pur și simplu dacă simțiți nevoia de o simpla conversatie sau un sfat, pe Instagram: andracristina27

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: